Salutari tuturor oamenilor
de buna credinta nascuti în satul Soltanesti!
Acest mesaj de salut ar fi trebuit sa apartina fie primarului
satului Soltanesti, fie sponsorului oficial al site-ului.
Am hotarât totusi sa-l semnez eu, afisând nu
atât o modestie exagerata, cât mai degraba o
necesitate de a explica ce am avut de gând sa fac
si ce urmeaza sa se întâmple în continuare.
Asa ca sa-mi fie iertata îndrazneala ce nu presupune
decât o mai buna percepere a lucrurilor. Atât
vocea primarului cât si cea a sponsorului vor aparea,
indubitabil, pe parcurs, când se vor mai limpezi anumite
lucruri.
Asadar, la 11 decembrie 2004 la Gimnaziul „Soltanesti”
a avut loc celebrarea jubileului de 30 de ani de la fondare.
Au fost prezenti foarte multi absolventi ai scolii, printre
care si personalitati reprezentative în plan local
si republican. Jubileul de 30 de ani ai scolii a reusit
sa adune într-o singura sala si într-o singura
zi oameni care nu s-au vazut zeci de ani: parinti, copii,
profesori, elevi, studenti, medici, militari etc. toti care
au trecut pragul scolii. Am regretat atunci ca sunt singur
din promotia mea, precum au facut-o de altfel si altii.
Ideea mi-a venit pe loc: trebuie sa facem un site care sa
ne adune pe toti, un fel de pagina electronica unde sa se
poate întâlni oamenii din satul nostru de pe
unde vor fi fiind ei împrastiati: Chisinau, Cahul,
alte orase din România, Italia, Portugalia, Spania,
Germania, SUA, Canada, Rusia etc. Nu cred ca este cineva
care nu ar dori sa stie ce se mai întâmpla prin
satul natal.
Ideea mea a prins radacini si iata ca dl Pavel Luchian
s-a oferit sa sponsorizeze initial actiunea. Rezultatul
îl putem vedea cu totii. Sigur ca site-ul urmeaza
a fi completat si reînnoit cu date si evenimente mai
recente, însa acest lucru necesita cheltuieli noi
si, mai ales, timp.
Speram ca site-ul acesta sa adune la un loc interesele
oamenilor plecati de acasa de a face viata mai buna si mai
frumoasa în primul rând în satul de unde
au plecat, acolo unde au ramas parinti, frati, surori, copii.
Oricâti bani nu ar câstiga mama sau tatal, în
primul rând doare departarea de copii, de oamenii
dragi, de locul copilariei.
Va rugam sa contribuiti si dvs la organizarea viitoare
a site-ului nostru cu fotografii si texte interesante, istorii
de viata si impresii, astfel ca de fiece data accesându-l
sa va simtiti comod – ca la mama acasa. Succese si
numai bine! Cu respect Marin Postu.
<<home