SOLTANESTI

Potrivit datelor istorice, consemnate în enciclopedia asezarilor din Republica Moldova, satul Soltanesti este atestat pentru prima oara la anul 1525-1526 într-un hrisov domnesc. Precum e si firesc era pe atunci un sat de razesi, vecini cu pamânturile manastirii Varzaresti, construita înca de pe vremea lui Alexandru cel Bun.

Asezat, geografic, între doua dealuri, unul abrupt si împadurit cu salcâmi si nuci, ce ameninta locatarii cu lunecusuri frecvente si altul – domol, mai mult câmp arabil, ridicându-se înspre asfintit, satul Soltanesti comunica cu apa Prutului (la o distanta de aproximativ 5 km) prin intermediul unui pârâias, malurile caruia sunt sesuri de pascut bobocii si mieii.

Pâraul nu serveste drept frontiera a satului, el împartindu-se dupa alte criterii în partea de Sus (de Nord) si cea de Jos (de Sud), marcate fiecare de câte un iaz. Astfel, daca spui ca mergi “în sus” e clar ca mergi înspre Nord, “în jos” însemnând înspre Sud. Drumul central ce uneste Susul cu Josul trece prin Centru, o portiune din care drum este soseaua ce duce la Nisporeni (5 km), iar în cealalta parte – la Ungheni (40 km) sau satele de pâna acolo: Borboieni (4 km), Macaresti (15 km). Nisporeni este centrul cel mai solicitat de locatarii satului Soltanesti, deoarece acolo pot merge la discoteca, spital, piata, iar o parte din absolventii gimnaziului local îsi continua studiile la liceu sau SPP. În fiecare zi o rutiera transporta încolo si aduce acasa peste 30-40 oameni de diferite vârste cu diferite probleme.

Chiar în centrul satului sunt amplasate Casa de cultura (unde se organizeaza discoteca în fiecare sâmbata si duminica, actual DJ este Klema senior) si Primaria (actual primar Nicolae Vasilache), plus câteva magazine si baruri (patron Ion Grigor s.a.), rareori frecventate.

Pe dealul dinspre Rasarit de înalta biserica cu hramul “Sf. Treime” (a carui constructie s-a încheiat în 1993, când a si fost sfintita) sau Duminica Mare, cum se spune, atunci când este sarbatorit si hramul satului. În fiecare duminica si sarbatoare, preotul Mihail oficiaza serviciul divin, anuntat de dangatul rasunator al clopotelor.

Populatia satului cu viza permanenta de resedinta, potrivit recensamântului recent (2004), depaseste putin cifra de 1500 oameni, dintre care 746 de gen masculin, adica baieti si barbati. Evident ca majoritatea bratelor active de munca sunt plecate care si pe unde în lumea mare, mai ales în Italia sau Moscova. Acasa au ramas, în special, parintii care îsi asteapta feciorii si fiicele. În cazuri mai speciale bunicii au ramas cei care cresc nepoteii, deoarece parintii nu-s acasa.

Scoala, devenita gimnaziul “Soltanesti”, ofera copiilor studii de 9 clase. Aici sunt educati 280 de copii, dintre care 40 în grupul prescolar, având ca directoare pe dna Eugenia Faizenberg, profesoara de limba si literatura româna, plus un colectiv de 16 cadre didactice. Scoala deocamdata duce lipsa de profesori de biologie si limbi straine, în schimb, activeaza câteva cercuri unde elevii pun în discutie si studiaza probleme din diferite domenii: istorie, limba rusa s.a. Sportul este de asemenea un domeniu prioritar. În interiorul scolii este deschis “Muzeul satului” cu o colectie bogata de exponate vechi (patefon, râsnita, covor, fotografii, icoane, etc.), colectate din donatii particulare de catre Monica Rusu, profesoara de istorie.

Ocupatia de baza a majoritatii satenilor este, în prezent, agricultura, fiecare gospodar având în posesiune aproximativ câte un hectar de pamânt arabil, pe care îl prelucreaza individual sau l-a dat în arenda la una din cele trei asociatii (numite înca cu formula mai veche “kolhoz”). Pamântul aduce taranului un venit nu prea mare, care îi ajuta sa-si întretina gospodaria, compusa din vaci, cai, oi, porci, gaini, rate, gâste etc.

Oamenii din Soltanesti si-au creat, pe parcursul anilor, mai ales pentru satele de primprejur, o faima nu prea satisfacatoare, fiind considerati “rai si batausi”, pâna în prezent existând relatii tensionate între tineretul din Soltanesti si cel din Valea Treisteni, de exemplu. O sarbatoare nu se considera adevarata, daca nu se bate cineva pe undeva. De fapt, bataile faimoase nu sunt decât niste elemente firesti de afirmare a adolescentilor si tinerilor necasatoriti.

Satul Soltanesti a dat lumii unele personalitati de vaza, afirmate în contextul R. Moldova, dar si peste hotarele ei, cum ar fi: Adrian Ghicov, specialist principal la directia “Limba si literatura româna” din cadrul Ministerului Educatiei R. Moldova, Ion Postu, dr. în drept, lector la ULIM (Chisinau), Marin Postu, magistru în filologie, lector la Catedra Literatura Româna si Teorie Literara, USM (Chisinau), Stefan Tulbure (Lica), inspector de politie economica (Chisinau), Zoe Tulbure, jurist (Cluj, România), Eduard Tataru, colonel de armata (Nisporeni), Coguteac Anatol, ofiter de armata (Cahul) si multi altii care despre care vom afla pe parcurs si vom scrie pe pagina WEB.

De asemenea, exista o sumedenie de absolventi ai institutiilor superioare de învatamânt de la noi si din România, oameni care au devenit buni specialisti în asa domenii ca: medicina, drept, economie, agricultura, informatica, politie s.a. Gheorghe Postu este absolvent al universitatii din Târgoviste (România), în prezent aflat în una din tarile occidentale, împreuna cu alti colegi si prieteni.

Studentii actuali la diferite institutii superioare de învatamânt (USM, ULIM, UAM), colegii si licee sunt adevarata fata intelectuala a satului, reprezentând imaginea lui aici si în lume. De aceea, orice om interesat de a transmite salutul sau prietenilor dragi si apropiatilor, prin intermediul site-ului nostru, va rugam sa trimiteti fotografii, texte, amintiri s.a. pe e-mail: postu_m@yahoo.com sau în guestbook-ul paginii.

Succese, numai bine si noroc tuturor celor din Soltanesti!

<<home